Spune-le prietenilor:
Există mirosuri care îți rămân în memorie pentru totdeauna… iar simitul este, fără îndoială, unul dintre ele. Covrigul acela turcesc, rumen, acoperit cu susan din belșug, pe care îl vezi la fiecare colț de stradă în Turcia, servit simplu, lângă un ceai fierbinte, dulceață sau kaymak.
Pentru mine, această rețetă nu este doar una încercată și reușită, ci are și o poveste aparte. În urmă cu aproximativ 7 ani, am împărtășit-o într-un grup turcesc dedicat momentelor „ turca la un ceai”, iar surpriza a fost că a fost preluată și distribuită mai departe, alături de tradițiile lor. A fost confirmarea că un simit făcut acasă poate ajunge foarte aproape de gustul autentic.
De atunci, am păstrat rețeta, am mai ajustat mici detalii și am ajuns la varianta pe care o vezi astăzi, una simplă, dar incredibil de gustoasă. Exterior ușor crocant, interior moale, aromă intensă de susan și acea culoare aurie dată de melasă, toate îl fac imposibil de confundat.
Astăzi îți arăt pas cu pas cum să obții acasă simit autentic, exact ca în Turcia.
8
Număr porții
2 ore
Timp gătire
Turcească
Tip bucătărie
Pentru aluat:
Pentru dressing:
Pentru decor:
Începem cu activarea drojdiei, care este cheia unui aluat reușit. Într-o cană se pune apa caldă, nu fierbinte, ci cât să o poți ține pe deget fără să te ardă. Se adaugă zahărul și drojdia uscată, apoi se amestecă ușor și se lasă câteva minute până când începe să facă spumă la suprafață. Acesta este semnul că drojdia este activă și bună de folosit.
Într-un bol încăpător se pune făina împreună cu un praf de sare. Se face un spațiu în mijloc și se toarnă amestecul de drojdie. Se începe frământarea, mai întâi în bol, apoi pe masa de lucru. Aluatul trebuie lucrat până devine neted, elastic și ușor moale, dar fără să se lipească de mâini. Dacă este prea lipicios, se mai adaugă puțină făină, dar cu grijă, pentru că prea multă făină îl va face tare.
După frământare, aluatul se acoperă și se lasă la crescut aproximativ o oră, într-un loc cald, până își dublează volumul.
Între timp, susanul se pune într-o tigaie și se coace la foc mic, amestecând constant, până capătă o culoare ușor aurie și un miros intens.
Separat, se pregătește amestecul pentru decor, amestecând melasa de struguri cu apa până devine un lichid omogen.
După ce aluatul a crescut, se răstoarnă pe masă și se împarte în 8 bucăți egale, fiecare de aproximativ 100 g. Fiecare bucată se rulează cu palmele până se obține un șnur lung. Se pliază în două, apoi se răsucește ușor, exact ca o frânghie. Capetele se unesc bine, presându-le, pentru a nu se desface la copt.
Un mic secret important: după ce ai format covrigul și îl treci prin amestecul de melasă și apă, poți să tragi ușor de el în acel moment, întinzându-l delicat. Aluatul este mai flexibil și vei obține un simit mai lung, mai subțire și mai apropiat de cel autentic turcesc. Fiecare covrig se tăvălește apoi bine prin susan, astfel încât să fie acoperit din belșug.
Se așază în tavă, pe hârtie de copt, lăsând puțin spațiu între ei, și se coc în cuptorul preîncălzit la 200 de grade timp de aproximativ 10-15 minute, până devin rumeni și aurii.
Pot înlocui melasa de struguri?
Da, poți folosi un sirop din zahăr ars, dar gustul autentic se obține cu melasă.
De ce nu mi-au ieșit pufoși?
Cel mai probabil aluatul a fost prea tare sau nu a crescut suficient.
Pot folosi drojdie proaspătă?
Da, înlocuiești pachetul de drojdie uscată cu aproximativ 25 g drojdie proaspătă.
De ce nu se lipește susanul?
Covrigii trebuie să fie bine trecuți prin lichidul de melasă înainte.
Nu ai nevoie de ingrediente sofisticate, ci doar de puțină răbdare și atenție la detalii.Odată ce îi faci acasă, vei înțelege de ce sunt atât de iubiți. Și, sincer, este genul de rețetă pe care o vei repeta fără să te saturi.
Dă share prietenilor:
Sasha Cuisine
Cu puțină dăruire, oricine poate face bucătărie de top! Aruncă o privire pe site și vezi ce te inspiră să gătești!
