Plăcinta creață bulgărească

Într-un bol încăpător, se toarnă o cană cu apă caldă, în care se adaugă o lingură de oțet și o jumătate de linguriță de sare. Dacă vrei un aluat mai moale, ideal pentru persoanele în vârstă sau pentru cei cu sensibilitate dentară, poți adăuga și puțină drojdie uscată, cam o linguriță. Cu o lingură de lemn sau cu mâna, începi să adaugi făină puțin câte puțin, în timp ce amesteci. Când simți că aluatul începe să prindă formă, lasă lingura deoparte și frământă direct cu mâinile.

Aluatul trebuie lucrat cu răbdare, mai adaugi făină treptat, până când simți că nu se mai lipește de palme, că prinde elasticitate și că nu se rupe ușor. E gata atunci când poți apăsa ușor cu degetul și el revine la formă. Nu trebuie să fie nici prea moale, nici prea tare. Când e bine frământat, îl lași să se odihnească acoperit cu un prosop curat sau cu folie, timp de 20-30 de minute. În acest timp, glutenul se relaxează, iar aluatul va fi mult mai ușor de întins.

Cât timp aluatul se odihnește, te ocupi de umplutură. Brânza trebuie să fie bine scursă, proaspătă și ușor sărată. Dacă este prea umedă, poți să o lași câteva minute într-o sită sau să o storci ușor într-un tifon. Se sfărâmă simplu cu mâna sau cu o furculiță, fără ou, fără smântână, doar așa cum făceau femeile de la sat.

După ce aluatul a stat la odihnă, îl împarți în bucăți, fiecare cât un ou mai mare sau cât o minge mică. Presari blatul cu făină și începi să întinzi prima bucată cu sucitorul, ușor, rotind aluatul din când în când. Treptat, se transformă într-o foaie dreptunghiulară sau ovală, subțire ca hârtia. Nu trebuie să fie perfectă, tocmai neregularitatea îi dă farmecul rustic.

Când ai obținut o foaie frumoasă, începi să o încrețești cu mâinile. O strângi ușor din margini, ca și cum ai aduna o perdea. Nu te grăbi. Încrețirea trebuie să vină firesc, cu delicatețe. Presari brânză peste mijloc sau pe una din margini, nu în exces, ci cât să se simtă bine la fiecare mușcătură. Apoi aduci marginile aluatului peste brânză, mai întâi partea din față, apoi partea din spate, ca și cum ai închide o scrisoare.

Cu mâinile, ridici ușor „pachetul” de plăcintă și îl așezi cu fața în jos într-o tavă unsă generos cu ulei. Dacă foaia este lungă, o poți înfășura ușor în spirală, începând dintr-un colț al tăvii. Continui la fel cu toate bucățile de aluat – întins, încrețit, presărat cu brânză și așezat în tavă, până o umpli complet. Plăcintele trebuie să stea apropiate, dar nu înghesuite.

Când ai terminat, te ocupi de sosul final, care va lega totul la copt. Într-un bol, bați 3-4 ouă cu 300 g de iaurt sau chefir și un praf de sare. Acest amestec se toarnă încet peste plăcintă, având grijă să pătrundă printre pliuri și să ajungă peste tot. Dacă vrei, poți înțepa ușor cu vârful unui cuțit între plăcinte, ca oul să intre bine printre ele.

Tava se lasă 10-15 minute să respire, timp în care lichidul începe să se absoarbă. Între timp, preîncălzești cuptorul la 180°C. Coci plăcinta aproximativ 45 de minute, până când se umflă frumos și prinde o culoare aurie, cu margini crocante și interior fraged.

După ce o scoți din cuptor, o lași să se odihnească 15-20 de minute. E greu să reziști tentației, dar în acest răstimp brânza se așază, oul se leagă, iar gustul se rotunjește. Se taie cu grijă și se servește simplu, cu iaurt alături, un pahar de lapte acru sau chiar murături, așa cum o făceau bătrânii.