Spune-le prietenilor:

Cozonac cu lavandă și lămâie – rețeta Alinei Bergamini

Acest cozonac cu lavandă și lămâie este una dintre cele mai fine reinterpretări moderne ale cozonacului tradițional. Alina Bergamini  a dus aluatul la un alt nivel, începând cu o infuzie caldă de lapte, lavandă și lămâie bio, care dă parfum și rafinament.

Pentru cei care nu o cunosc, Alina Bergamini a fost concurentă la „Chefi la cuțite”, unde a impresionat cu creativitatea și gustul rafinat al preparatelor sale. Stilul ei se recunoaște imediat: fiecare detaliu are un rost, fiecare aromă e atent aleasă, iar rezultatul final e elegant și surprinzător. Am avut onoarea să îi scriu această rețetă pas cu pas și să o testez în propria mea bucătărie.

Umplutura combină bezea de albușuri, cacao, nucă măcinată, zmeură proaspătă și ciocolată amăruie, o explozie de gusturi care echilibrează perfect dulcele și acrișorul.

Rezultatul este un cozonac moale, pufos, elastic, cu miros floral discret și o textură bogată, care ține și 4 zile la fel de proaspătă  și nu se usucă felia de cozonac chiar daca a stat neacoperit. Nu este greu de făcut dacă urmezi etapele cu răbdare.

Reinterpretare elegantă a tradiției!

2

Număr porții

7 ore

Timp gătire

Reinterpretare

Tip bucătărie

Ingrediente

Pentru aluat:

  • 1 kg făină cu proteină mare (12%)
  • 500 ml lapte
  • 3–4 fire de lavandă (uscate sau proaspete)
  • Coaja rasă de la 1 lămâie + 1 lămâie tăiată în 4 (bio, necerată)
  • 300 g zahăr + 3 linguri pentru infuzie
  • 5 gălbenușuri
  • 200 g unt moale
  • 50–80 ml ulei (floarea-soarelui sau rapiță)
  • 25 g drojdie uscată
  • ½ fiolă esență de vanilie

Pentru umplutură:

  • 5 albușuri
  • 6 linguri zahăr
  • 2–3 linguri cacao
  • 500–700 g nucă măcinată
  • 1 fiolă esență de vanilie sau rom
  • 350 g zmeură (proaspătă sau congelată)
  • 250–300 g ciocolată amăruie (sau mai mult, după gust)
  • Coajă de lămâie (opțional)

Mod de preparare

Pasul 1: Infuzia de lavandă și lămâie

Într-o crăticioară cu fund gros, se pune laptele împreună cu 3 linguri de zahăr și firele de lavandă. Se încălzește la foc mic, până devine fierbinte, dar suportabil la atingere.

Se oprește focul, se adaugă coaja rasă și bucățile de lămâie, apoi se acoperă vasul și se lasă la infuzat 15–20 de minute.

Laptele trebuie să prindă o nuanță alb-gălbuie și un parfum fin, floral, nu înțepător.

Se strecoară, iar când lichidul devine doar călduț, se adaugă drojdia și se lasă 10 minute să se activeze (până formează spumă la suprafață).

Pasul 2: Aluatul

Într-un bol mare sau în cuva mixerului planetar se pune făina cernută, gălbenușurile, zahărul, sarea, esența de vanilie și laptele infuzat cu drojdie activă.

Se frământă ușor la început, până se omogenizează. Când aluatul începe să prindă formă, se adaugă untul moale, în mai multe tranșe, frământând continuu până este complet absorbit.

La final se toarnă uleiul, tot treptat, frământând până când aluatul devine lucios, neted și elastic.

Dacă frămânți manual, ai nevoie de răbdare: 45–60 de minute de lucru cu pauze scurte.

Aluatul bine frământat nu se lipește de mâini și, dacă îl întinzi între degete, se formează o peliculă subțire (testul ferestrei).

La robot, 25–35 de minute la viteză medie sunt suficiente.

Pentru a-l face și mai pufos, aplică tehnica trântirii, ridică aluatul cu ambele mâini și lovește-l ușor de masă, de 15–20 de ori. Asta dezvoltă glutenul și îl face aerat.

Pasul 3: Dospirea în etape

Unge bolul cu puțin ulei, așază aluatul în el și acoperă cu folie alimentară.

Lasă la dospit într-un loc cald (ideal 27–30°C) timp de 60–90 de minute, până își dublează volumul.

După prima dospire, adu marginile spre centru, fără să frămânți energic. Aceasta este a doua dospire. Acoperă din nou și lasă 40–45 de minute.

Repetă încă o dată procesul.

La final, aluatul va fi triplu ca volum, foarte aerat, cu o textură catifelată.

Pasul 4: Umplutura

Într-un bol curat și uscat, bate albușurile spumă tare.

Când încep să se întărească, adaugă zahărul treptat, lingură cu lingură, până când se obține o bezea lucioasă și fermă.

Adaugă cacaua, esența și nuca măcinată, apoi amestecă ușor cu o spatulă, prin mișcări largi de jos în sus.

Nu amesteca prea mult, aerul din albușuri trebuie păstrat pentru ca umplutura să rămână pufoasă.

Pasul 5: Formarea cozonacilor

Împarte aluatul în 4 bucăți egale, de aproximativ 500 g fiecare, au fost ale mele. Întinde fiecare bucată în foaie dreptunghiulară (aprox. 1 cm grosime).

Pune un sfert din cremă, întinde uniform, apoi presară zmeura și ciocolata mărunțită. Dacă îți place aroma mai intensă, adaugă și un strop de coajă de lămâie.

Rulează strâns, dar fără să forțezi, pentru a nu pierde aerul din interior.

Ia două rulouri și împletește-le lejer, formând un cozonac. Procedează la fel cu celelalte două rulouri.

Așază cozonacii în tăvi tapetate cu hârtie de copt, unge-i cu puțin ulei și acoperă-i cu folie.

Pasul 6: A treia dospire și coacerea

Lasă cozonacii să crească în tăvi 40–60 de minute, până când își dublează volumul.

Între timp, preîncălzește cuptorul la 150–160°C (căldură sus-jos, fără ventilație).

Înainte de a-i băga la cuptor, unge-i cu gălbenuș amestecat cu lapte pentru o crustă lucioasă.

Cozonacii se coc între 1 oră și 15 minute și 1 oră și jumătate, în funcție de cuptor.

Când sunt gata, miros intens a unt, vanilie și lămâie, iar suprafața e rumenă, dar nu arsă.

Se scot imediat din tăvi și se lasă pe un grătar, întorcându-i din când în când pe laterale, ca să nu se taseze.

Rezultatul: doi cozonaci mari, de aproximativ 1,6 kg fiecare, extrem de pufoși și parfumați.

Tips & Tricks

Trucuri și sfaturi utile

  • Laptele nu trebuie să fie fierbinte când adaugi drojdia. Dacă e prea cald, o omoară. Ideal e la 35–40°C.
  • Dacă nu ai lavandă alimentară, poți folosi 1–2 picături de esență naturală (nu cosmetică!).
  • Când frămânți manual, unge ușor mâinile cu ulei, nu adăuga făină suplimentar, altfel aluatul se va îngreuna.
  • Când scoți cozonacul din cuptor, nu-l acoperi cu prosop, pentru că aburul înmoaie crusta și modifică textura.
  • Se păstrează perfect 4–5 zile, învelit în hârtie pergament.
  • Poți congela cozonacul feliat, în pungi, până la 2 luni.

Cozonacul cu lavandă și lămâie al Alinei Bergamini nu este doar o rețetă, e o demonstrație de finețe, răbdare și echilibru.

Fiecare pas, de la infuzie până la ultima frământare, are un rost. Gustul final e rafinat, dar sincer: aromă discretă de lavandă, prospețime de lămâie și dulceață echilibrată de zmeură și ciocolată.

  • Dacă îl faci o dată, vei înțelege de ce această rețetă nu se uită. ❤️
Cozonac cu lavandă și lămâie – rețeta Alinei Bergamini

Dă share prietenilor:

Facebook
X
WhatsApp
Email

Spune-ți părerea

0 0 voturi
Evaluați rețeta
guest
0 Comentarii
Oldest
Newest Most Voted
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile

Din aceeași categorie

0
Mi-ar plăcea să-mi spui părerea ta despre rețetă. Te rog să lași un comentariu.x
()
x